MERGE

MERGE este o instrucțiune SQL standard (ISO/IEC 9075) care unifică logica de INSERT și UPDATE într-o singură operație atomică. Motorul accesează tabela de destinație o singură dată, compară fiecare rând sursă cu corespondentul său din tabelă și decide în timp real dacă inserează, actualizează sau — acolo unde este suportat — șterge.

Cum funcționează #

Sintaxa de bază are trei clauze principale: USING (sursa de date), ON (condiția de join) și WHEN MATCHED / WHEN NOT MATCHED (acțiunile condiționale).

MERGE INTO comenzi_dw tgt
USING staging_comenzi src
  ON (tgt.comanda_id = src.comanda_id)
WHEN MATCHED THEN
  UPDATE SET tgt.valoare = src.valoare,
             tgt.stare   = src.stare
WHEN NOT MATCHED THEN
  INSERT (comanda_id, valoare, stare)
  VALUES (src.comanda_id, src.valoare, src.stare);

Întreaga operație este inclusă într-o singură tranzacție: fie totul reușește (COMMIT implicit sau explicit), fie nimic nu este scris (ROLLBACK automat în caz de eroare).

Când se folosește #

MERGE este soluția naturală pentru fluxurile ETL/ELT care încarcă date incrementale într-un data warehouse: staging table aduce rândurile noi sau modificate, iar MERGE le aplică în tabela de destinație fără un SELECT prealabil pentru a discrimina între INSERT și UPDATE.

Față de pattern-ul clasic SELECT → IF EXISTS → INSERT/UPDATE:

• Elimină race condition-ul dintre citire și scriere în medii concurente.
• Reduce numărul de round-trip-uri către baza de date.
• Suportă paralelizarea (ex. PARALLEL DML în Oracle) pe tabele partiționate.

Principalul dezavantaj este portabilitatea: sintaxa diferă între Oracle, SQL Server, PostgreSQL (care folosește INSERT ... ON CONFLICT) și MySQL (INSERT ... ON DUPLICATE KEY UPDATE), ceea ce face reutilizarea cross-vendor dificilă fără un strat de abstractizare.