Bloat

Bloat este acumularea de spațiu mort în cadrul unei tabele sau index PostgreSQL, cauzată de dead tuples care nu au fost încă eliminate de VACUUM. O tabelă cu 50% bloat ocupă de două ori spațiul necesar și forțează scanările secvențiale să citească de două ori mai multe pagini.

Cum funcționează #

Bloat-ul se măsoară comparând dimensiunea efectivă a tabelei cu dimensiunea așteptată bazată pe rândurile vii. Extensia pgstattuple oferă câmpul dead_tuple_percent. Un bloat peste 20-30% este un semnal de alarmă; peste 50% este o urgență.

La ce servește #

Monitorizarea bloat-ului este esențială pentru a înțelege dacă autovacuum-ul ține pasul. Interogarea pg_stat_user_tables cu n_dead_tup și last_autovacuum este primul instrument de diagnostic. Dacă bloat-ul este scăpat de sub control, pg_repack reconstruiește tabela online fără lock-uri exclusive prelungite — spre deosebire de VACUUM FULL.

Ce poate merge prost #

VACUUM normal recuperează spațiul dead tuple-urilor dar nu compactează tabela — spațiul fragmentat rămâne. Dacă bloat-ul ajunge la 50-70%, VACUUM singur nu mai este suficient. Opțiunile sunt VACUUM FULL (lock exclusiv, blochează totul) sau pg_repack (online, dar necesită instalare). Adevărata soluție este să nu ajungi acolo, cu un autovacuum bine configurat.